De ziua lui, 29 august, cand Michael ar fi implinit 51 de ani, fanii in Bucuresti i-au adus un omagiu prin dans. Impresionant! Felicitari, romani!

Ultimul ramas bun, ultimul omagiu… Astazi Michael Jackson si-a gasit in sfarsit odihna in cimitirul Forest Lawn – LA, dupa mai bine de doua luni de la trecerea in nefiinta. 

Nu mai e nimic de spus, cuvintele sunt de prisos… Cred ca in ultimele doua luni s-a scris si s-a vorbit mai mult despre Michael decat atunci cand era in viata…

Ce mai poti spune? Doar ca muzica lui va fi nemuritoare si ca nici un alt artist nu a reusit sa atinga pana acum recordurile si standardele pe care el le-a ridicat in muzica si in showbiz. Si e greu de crezut ca va reusi cineva…

Familia si prietenii si-au luat ramas bun… Totul e simbolic, pentru ca nu iti poti lua ramas bun de la un om care va fi mereu in sufeltul tau. Si care va trai vesnic prin muzica sa. Michael e aici. In fiecare clipa cand cineva asculta una din melodiile sale. 

Goodbye, Michael. And welcome back.

A trecut si vara asta! Ce repede zboara timpul! A trecut si vacanta, am revenit la munca. Nu imi pare rau ca s-a dus, a fost frumoasa si foarte odihnitoare! Cu multa, multa liniste.

De obicei oamenii se intristeaza cand vine toamna. Zilele mai scurte, frigul, ploile, norii ne dau o stare de anxietate, angoasa, proasta dispozitie, chiar deprimare. Hmm… Dar depinde cum privesti lucrurile. Daca stam sa ne gandim nostalgici la vara care a zburat si la vacanta pe malul marii sau pe varful muntelui, desigur ca nu o sa ne simtim bine intre cei patru pereti ai biroului, cu monitorul in fata, privind fotografiile din concediu… E nevoie sa ne uitam la clipa de acum, la ce facem si sa ne concentram pe ACEST moment. Doar asta ne poate scapa de nostalgie si deprimare.

Pentru mine toamna e un nou inceput. Toamna aduce intotdeuna o groaza de proiecte noi, de oportunitati, idei noi si proaspete, evenimente culturale, concerte, muzica, piese de teatru, forfota creativa, bucurie, miscare, viata! Nu mai lancezim sufocati la 40 de grade, cu creierul incins de caldura si golit de idei. Lucrurile incep sa se miste, copiii revin la scoala, lumea vrea sa faca proiecte, orasul revine la viata! Din pacate asta inseamna si aglomeratie, trafic, inghesuiala, imbacseala… Daca mai si ploua, ne-am scos… peri albi la volan sau in autobuz. Dar asta e. Avem nevoie si de toamna

Nu disperati! Hai sa privim partea frumoasa a lucrurilor! S-a racorit, e placut, seara, dupa munca, poti savura o ciocolata calda sau chiar un pahar de must (cine are!) hmm… Buuunn!

Cu toate panzele sus, prin frunzele ruginii de toamna!

Enjoy!

Vara e pe terminate… cica. Pentru mine abia incepe. Inca nu am plecat in vacanta, mai am putin, dar simt deja bucuria si placerea unui concediu in aer liber, la munte. Abia astept! Soare, flori, aer curat si proaspat, dimineti racoroase cu iarba umeda, dupa-amieze calde si linistite… O placere. Gandul la apropiata vacanta si la muntele linistit care ma asteapta ma face sa mi se para usoare si placute zilele ramase in Bucurestiul incalzit si obosit… Am impresia uneori ca orasul asta e viu si respira, iar acum, cand oamenii au plecat in vacanta si strazile sunt mai goale ca de obicei, isi trage si el sufletul si isi indreapta spatele cocarjat de atata povara, praf si caldura…

Luati-va un minut sa visati la o pajiste cu flori, la un copac de la poalele muntelui, la un camp de floarea soarelui sau la un parau proaspat si nelinistit ce curge printre stanci! Imprumutati putin din pacea lor si din bucuria lor de viata! Acum nu-i asa ca toate vi se par mai frumoase, mai usoare, mai vii?

Zi frumoasa si insorita tuturor!

Ce mai citesc… Dupa ultima Seara de lectura, unde am vorbit de Istoria cuceririi amoroase, ne-am imprietenit cu dl Bedros Horasangian, invitatul nostru la eveniment. Si am inceput sa citesc minunatele lui povestiti cu si despre femei din “Miss Perfumado si alte femei” – editura Leda. Am citit MARISA (o puteti citi si voi in serial pe 121.ro) si mi-a placut mult. Imi place stilul – pur si simplu parca ar fi scris o femeie cartea, nu un barbat Dl Bedros reuseste sa surprinda toate gandurile, framantarile si micile “trancaneli” interioare ale femeilor – doamnelor, suntem portretizate si pictate la fix in “Miss Perfumado…” !

Ce mai … va invit sa cititi cartea si sa cititi, in serial, cateva povestiri din Miss Perfumado pe 121.ro. Saptamana asta – prima parte din MARISA. Scrie cum se termina povestea si pune intrebari autorului – Bedros raspunde in direct pe 121.ro

Lectura placuta!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu totii avem caderi. Si eu. Oameni suntem. Cu cat te ridici mai sus si crezi ca ai scapat, ca de data asta o sa fie altfel, o sa fie mai bine, cu atat pici mai tare. Cazi, te lovesti, simti ca esti schilodit. Alegerea e a ta, depinde de tine cat vrei sa stai… cazut, cat vrei sa zaci sa iti lingi ranile si sa iti plangi de mila. “De ce mi se intampla numai mie? De ce se intampla asta din nou…?” te intrebi furios si neputincios. Ok. Poti sa stai acolo cu picioarele rupte, tarandu-te prin praf cu zilele, cu lunile, poate chiar cu anii… Insa in momentul in care te ridici nu mai e la fel. Nu mai seamana cu data trecuta. Te scoli in picioare, te scuturi de praf, iti indrepti genunchii si spatele si faci primul pas. Si apoi pe al doilea. Si ridici ochii spre oamenii din jurul tau si spre cer. Si parca lumea nu mai e atat de rea.

Si cand crezi ca totul s-a rezolvat si ti-ai recapatat increderea in oameni, vine din nou, ceva te loveste iarasi… si cazi inca o data. Mai rau de data asta. Si pentru o clipa ti se pare ca lumea s-a prabusit. Din nou. Intr-o groapa mai adanca si mai intunecata decat data trecuta. Si simti ca nu mai ai putere nici sa scancesti, nici sa te vaieti, nici sa scoti vreun sunet. Nici sa respiri. Parca ai murit.

Si dintr-o data… se intampla. Te ridici din nou. Nici nu stii de unde vine forta de a-ti mai indrepta genunchii si spatele. Pur si simplu e acolo. Te minunezi si tu. Te ridici si te uiti din nou uin ochii oamenilor. Si spre cer. De data asta parca timpul a fost mai scurt… Caderea s-a transformat mai repede in urcus, in ridicare. Nu stii cum, dar parca ai mai multa putere. Si liniste.

Si din nou… Procesul se repeta de cateva ori. Pana cand incepi sa cazi mai rar si sa te ridici mai repede. Pana cand timpul se scurteaza la cateva ore, la cateva minute. Uiti repede si te inalti cu avant. Mai sus ca data trecuta. Mai senin, mai calm, mai impacat.

Si la final afli ca forta asta e in tine. O ai mereu acolo, ai avut-o de la inceput. Si te poti ridica oricand, indiferent de ce se intampla. INDIFERENT CE.

Sa ai o zi frumoasa!

Iohanna

Si a fost Seara de lectura 121… Momorabila, delicioasa, fierbinte, amoroasa… Joi, 23 iulie ne-am adunat la Libraria Carturesti de la Muzeul Taranului Roman si ne-am delectat cu lectura unei carti “hot”:  Istoria cuceririi amoroase de Jean Claude Bologne, de care va scriam un post saptamana trecuta. Ne-au onorat cu fermecatoarea si inspiranta prezenta scriitorul si eseistul Bedros Horasangian si actorul Alexandru Bindea, care ne-a incantat cu lectura unor fagmente din carte. Gazdele si moderatoarele intalnirii, Daniela Fugaru Kammrath, redactorul sef al 121.ro si Veronica Stancu, PR manager al Editurii Nemira au subliniat cele mai importante momente din istoria seductiei, cu picanteriile specifice fiecarei epoci.

Au fost prezenti aproape 60 de participanti, oameni de toate varstele, tineri si batrani, femei si barbati, care au savurat lectura si momentele pretioase ale intalnirii, atenti, emotionati, cu inima deschisa si zambetul pe buze. Era si greu sa fii serios cu astfel de invitati! A fost si presa – Radio Romania Cultural si TVR Cultural – multumim jurnalistilor prezenti. 

A fost o seara de pomina, scaunele de la librarie s-au dovedit a fi insuficiente, gazdele noastre au mai adus bancute de afara… In parjolul unei seri toride de iulie ne-am racorit cu vorbe alese, cu umor fin si prezente distinse la o seara ca intre prieteni, cu o carte care n-ar trebui sa lipsesca din biblioteca nici unui seducator… sau seducatoare.

Multumim tuturor participantilor, gazdelor si invitatilor nostri. Si eu va invit cu drag sa cititi cartea. Si daca nu pe aceasta, alegeti orica alta care va face placere. Lectura placuta!

PS: trageti cu ochiul si aici. 

Da…interesanta carte - Istoria cuceririi amoroase. Despre carte si despre tehnicile de seductie si agatat vom vorbi pe larg miercuri, 22 iulie, la emisiunea 121 LIVE  cu scriitorul si eseistul Bedros Horasangian. O avanpremiera spumoasa a Serii de lectura 121 de joi, 23 iulie – 18:30 – Carturesti – Muzeul Taranului Roman!

Asculta emisiunea aici, vino la intalnire joi!

Citesc o carte interesanta, o adevarata enciclopedia a “indragostelii” si a tehnicilor de agatat, cum au evoluat de-a lungul timpului: Istoria cuceririi amoroase de Jean Claude Bologne, Editura Nemira. Scurta descriere: “110 manuale de seductie, de la “Arta iubirii” a lui Ovidiu pana la www.ecoledeseduction.com. Tactici, tehnici si viclenii milenare. Primul si cel mai riscant pas: seductia”.

Nu am parcurs decat vreo 30 de pagini deocamdata, dar mi se pare foarte captivanta, mai ales ca am tras cu ochiul la cuprins si am cu ce ma delecta: Arta iubirii: Grecia si Roma, Tehnici de agatat, Despre utilitatea seductiei, Despre cei si cele excluse din amorul curtenesc, A imbrobodi sau a aburi : itinerarul indragostitului perfect, Agatatul la biserica (trebuie sa fie foarte tare capitolul asta!), De la primul sarut la “supliment”, Varsta de aur a galanteriei: Renasterea si marele secol, Libertinaj si seductie, De la trasura la decapotabila, Epoca luminilor – de la tactica la strategie, Secolul XIX – noile ritualiri de dragoste, Femeia – inger, spectru sau spirit pur, De la curtea a la francaise la fantele de trotuar, si, din secolul nostru – Agatatul tip marketing, Agatatul stiintific, Macho revine.

Incredibil! Domnul Bologne a studiat o groaza de documente si surse pentru a alcatui acest manual al seductiei din antichitate pana in zilele noastre! Si nu numai asta: din prefata am aflat ca a mai scris si ale “istorii”: Historie de mariage en Occident, Histoire du sentiment amoreaux, Histoire de celibat  et des celibataires. Captivant, nu?

Daca vreti sa aflati mai multe despre istoria cuceririi amoroase, veniti joia viitoare, pe 23 iulie, la 18:30 la Seara de lectura 121, la libraria Carturesti – Muzeul Taranului Roman, unde vom vorbi despre seductie cu scriitorul si eseistul Bedros Horasangian, iar actorul Alexandru Bindea ne va citi cateva pasaje din carte. Detalii si inscrieri aici!

Te astept si pe tine!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a dus Michael… S-a stins o stea… Nici nu s-a terminat bine cu funeraliile sale – fanii inca organizeaza ceremonii de comemorare, iar trupul sau nu si-a gasit inca odihna pe acest pamant – ca presa intoarce viata sa privata pe toate partile. Inante de moartea sa se vorbea putin de Michael, jurnalistii aproape ca il uitasera. Rar se mai scria cate ceva si de obicei erau barfe sau comentarii rautacioase.  Probabil ca se asteptau concertele sale programate la Londra. Iar daca acestea nu s-ar fi ridicat la nivelul de stralucire din turneele anterioare ale megastarului – Dangerous sau History – presa l-ar fi comentat, l-ar fi demontat si i-ar fi pus si cruce. Oricum era ultimul turneu, era cantecul de ramas bun, era retragerea in glorie.

Acum jurnalistii nu mai au ce sa descoase, decat viata starului, ce a ramas in urma lui. Cate medicamente lua? Daca era dependent de somnifere, analgezice, antidepresive sau anestezice… Ai cui sunt copiii sai si cine va obtine custodia finala? Unde va fi ingropat trupul sau… daca va fi inhumat sau incinerat… Am auzit azi la radio si o stire potrivit careia Michael lua 10 pastile de Xanax pe noapte ca sa doarma. 10 pastile!!!! Ma mir ca se mai trezea a doua zi!

Oameni buni, jurnalisti profesionisti ce sunteti, ma intreb si va intreb: mai exista oare verificarea informatiei, a surselor, mai exista etica profesionala, mai exista simtul raspunderii fata de cititori, fata de public, mai exista echilibru in meseria de ziarist? Se pare ca ne luam, creduli, dupa toate zvonurile si le dam repede pe goarna, pe site, pe undele radio sau la TV, repede, sa nu ne-o ia altii inainte, sa avem exclusivitate! Da, cunosc acest microb, sunt jurnalist. Si eu am mandria si bucuria de a da prima o stire, ma bucur cand aflu ceva la prima mana, dar… ma intereseaza ca ea sa fie justa, corecta, cat mai aproape de adevar, de realitate. Este si o parte a presei profesionista si cu mult simt al raspunderii, insa sunt si multi jurnalisti care sacrifica autenticitatea si veridicitatea informatiei de dragul audientei si al exclusivitatii.

Imi pare rau si regret drama, teatrul care se pune acum in scena dupa disparitia unui mare artist. Pe podiumul ramas gol au sosit paparazzi si hienele insetate de senzational, care scriu tot ce aud, fara sa verifice temeinic. “Avem in exclusivitate o copie a certificatului de deces al lui MJ”! Grozav! “Michael era dependent de somnifere!”, striga alte site-uri. Bun. Si ce diferenta face asta? Oare chiar conteaza? Chiar inseamna ceva in comparatie cu muzica si talentul lui Michael, in balanta cu mesajul pe care l-a transmis prin cantecele sale, tot timpul…? Prin operele de caritate, prin donatii, prin gesturile sale umanitare, prin zambetul si dragostea sa fata de pamant, de copii, de oameni?

Nu conteaza. Lasati cortina sa cada peste viata sa privata. Ce descoperim acum nu arata decat suferinta sa, durerea unui om haituit de presa, nedreptatit, improscat cu noroi, care voia sa se apere si nu avea putere sa strige… decat prin muzica. Lasati perdeaua amintirilor sa cada, lasati iubirea, admiratia si recunostinta sa invaluie memoria lui, opera lui, cantecele sale, mesajul lui de pace si dragoste!

Hai sa aratam onoare si respect pentru cine a fost cantaretul MJ, regele pop-ului, omul Michael Jackson, tatal si copilul din Neverland. Hai sa ii omagiem memoria si sa il pastram in inimile noastre asa cum ni-l amintim, asa cum l-am iubit cu totii, fanii sai!