Teiul este copacul meu preferat. Parfumul lui ma bucura in fiecare mai, ma infioara, imi face sufletul sa cante! Nu pot  sa descriu aceasta stare, cum ma simt cand trag in piept parfumul puternic, ametitor al florilor de tei! Cred ca nu intamplator “s-a nimerit” sa stau in cartierul Lacul Tei, aproape de strada Ghica Tei,  intre doua bulevarde pline de tei, langa doua parcuri cu pomi inmiresmati!

As da orice ca luna mai sa dureze o vesnicie… sau macar jumatate de an! Iar florile de tei sa nu se usuce dupa 3 saptamani, sa miroasa mereu, zi dupa zi, in cartierul meu, in tot orasul!

Ma inspira linistea si parfumul acestui copac… Mi se pare ca e un urias care stie cata putere are, cat parfum si bucurie raspandeste in jur, si face asta cu atata calm, cu maiestuozitate si maretie. De fapt nu face nimic. Doar este. Si asta e suficient. Pentru el si pentru toata lumea. Si nimic nu il poate clinti din aceasta stare, nimic nu ii poate rapi sau afecta aceasta maretie.

Ma inspira teiul. As vrea sa fiu la fel… Maiestoasa ca el, calma si mareata, cu zambetul pe buze si parfum in par!