Viata
e ca un tablou de Monet
flori de soare
lumi mici, univers de culoare
sentimente topite
in frunze, in petale
ma pierd alene
in nuferi, pe dealuri,
in barci somnoroase
crizantemele rosii
imi canta de noapte buna
as vrea sa fiu mac
sau o capita de fan
sa lenevesc
intr-o liniste galbena
pana la capatul panzei
pana cand
se va termina culoarea
mi-ar place sa fiu
un ponton singuratic
cu doua scanduri
sa imi cant visele
malului tacut si apei domoale
sau poate
sa tin pe umeri
o pereche de indragostiti
maestre, picteaza-ma
da-mi un alt chip
de soare in apa
de foc in furtuna
iubire in alge
sau poate o mana
pe suflet
un nor
un copac
o cana de ceai
transforma-ma poate
din doua culori
intr-un mic evantai
Like this:
One blogger likes this post.
Foarte frumoasa poezia! La cat mai multe! Eu ador operele lui Monet si poezia merge atat de bine cu tabloul! felicitari pupici
cristina ion
Multumesc mult Cristina! Ma bucur ca iti place!
Poezia e inspirata din mai multe tablouri de Monet, nu doar din acesta 