Amurg

Liniste
Pace
Dorm la umbra unui copac
Intr-un nor
Unde se aud numai fluturii

Pace
Liniste
Imi aud gandurile
Cum falfaie usor in palma ta
Sa nu inchizi pumnul
Sa nu imi strivesti visele

Canta-mi
De noapte buna
O sa adorm
In aburul moale de amurg
Cu miros de fan cosit

Liniste
Si greierii dorm
Doar noi plutim
Pe plete de vant
In leaganul noptii

Un comentariu

Filed under poeme

Tagliatelle cu urda si sos de rosii

Uraa! Am castigat un vas Pyroflam in prima etapa a concursului „Bucatar real,-”🙂 L-am si folosit de doua ori pana acum, este minunat! Il poti baga la cuptor, rezista la temperaturi de pana la 800 de grade, il poti baga si la frigider, rezista pana la minus 40 de grade! Nu mai spun ca are si 25 de ani garantie!

Astazi am gatit paste la cuptor dupa o reteta a lui Jamie Oliver. Trebuie sa spun ca am adaptat-o asa cum ne-a placut – mie si sotului meu – si nu am respectat intocmai propunerile lui Jamie, ba, zic eu, chiar le-am imbunatatit🙂

Asadar, ce am folosit:

– cca 300 g urda
– o ceapa verde, doi catei de usturoi
– o lingura unt
–  ulei de masline
– un pachet mic paste – tagliatelle
– sos de rosii + pasta de tomate
– oregano, boia, otet balsamic, sare

Cum am procedat:

Am pus bucatile de urda in vasul Pyroflam, le-am condimentat cu oregano si am adaugat 2-3 linguri de ulei de masline, apoi le-am bagat pentru circa 20 de minute la cuptor, cu capac (e foarte bun capacul, e transparent, are maner, se fixeaza bine pe vas si e usor de manevrat).

In paralel am pregatit sosul: am pus intr-o tigaie, la foc mic ceapa si usturoiul tocate marunt, cu untul si 2 linguri de ulei de masline. Dupa ce s-au rumenit putin, am adaugat pasta de tomate (3-4 linguri) si putin sos de rosii. A lasat la fiert, amestecand, apoi, spre final am adaugat 2-3 linguri de otet balsamic, sare si boia.

Cat s-a facut sosul, s-au fiert si pastele. Am ales tagialitelle cu ou, care necesita doar patru minute de fierbere. Intre timp a fost gata si urda, care arata nemaipomenit cu oregano si uleiul de masline! Se vede in fotografie, spuneti si voi!🙂

La final, am amestecat totul in vasul Pyroflam – pastele, urda si sosul – si am bagat la cuptor fara capac, pentru inca 10 minute.

A iesit foarte bun!🙂

Mi-a placut ca nici urda, nici pastele nu s-au lipit de vas, iar la sfarsit totul a fost foarte usor de curatat!

Asa sa tot gatesti! Pofta buna!🙂

Lasă un comentariu

Filed under de toate

Pui cu lamaie si cartofi noi

Hmm… Ma tot gandesc de cateva zile la reteta asta si cred ca o sa o incerc acasa chiar diseara. Momentan intr-un vas obisnuit de Iena, dar daca as avea ustensilele necesare, as prepara-o intr-un vas Pyroflam de la real,-🙂

Ei, vasazica asa. Cum voi face eu:

– iau 2-3 pulpe de pui (depinde pentru cate persoane vreti sa preparati, eu gatesc pentru 2 oameni, deci 2 pulpe sunt ok)

– le pun de cu seara intr-un vas (Pyroflam, ca merge si la frigider) cu zeama de la 2 lamai, cu sare si oregano – sa se odihneasca pana a doua zi

– a doua zi (ce repede a trecut timpul!) curat niste cartofi noi, ca e vremea lor! Cativa, cat pentru 2 portii. Nu ii curat de tot, numai asa, cat sa le zgarii putin coaja aia subtire🙂 Pun pulpele in vas, asez artofii deasupra, pun si zeama de lamaie cu mirodenii peste si cativa stropi de ulei de masline ca topping si capacesc bine (adica pun capacul la vasul Pyroflam, daca il am. Cum nu il am acum, pun totul in vasul de Iena – bineinteles, toate bunatatile bine infasurate inainte intr-o folie de hartie de copt!) Si gata, toata treaba merge la cuptor pentru vreo juma’ de ora!

– verificam, gustam, incercam si cu vreo 10 minute inainte de final dam capacul la o parte (eu desfas scutecul de hartie de copt) – ca sa se rumeneasca mai bine puiul si sa se parpaleasca nitel cartofii.

– mai e ceva de zis? Daca vreti o salata langa, verde, cu ridichi si lamaie! Daca nu, nu. Eu cred ca o sa fac si putina salata.

Pofta buna!🙂

PS: Poza nu va dau ca n-am. Poate dupa ce gatesc adaug aici, sa vedeti🙂

Lasă un comentariu

Filed under de toate

Poem de miere

Mangaie-ma cu miere
si asaza-ma
in lumina lunii
sa murmure albinele a mirare
si pomii sa cante de bucurie

Fagurii surasului meu
atarna-i de crengi
sa rada veveritele
si ursii sa danseze roata
in toiul noptilor de gheata

Nectar de stele, lumina vie
nu pot sa o cumpar, nu pot sa o prind
alerg cu palmele intinse
sa primesc
o picatura de dulceata
o sa rog vulpea sa imi dea
iertarea iepurelui
si capra neagra
stralucirea florii de colt

plang peste frunze
cu raze de noapte
si somnul imi fura ziua
intr-un cuib de cuc
uitat la marginea padurii

Un comentariu

Filed under poeme

Privind un tablou de Monet

Viata
e ca un tablou de Monet
flori de soare
lumi mici, univers de culoare
sentimente topite
in frunze, in petale

ma pierd alene
in nuferi, pe dealuri,
in barci somnoroase
crizantemele rosii
imi canta de noapte buna

 

as vrea sa fiu mac
sau o capita de fan
sa lenevesc
intr-o liniste galbena
pana la capatul panzei
pana cand
se va termina culoarea

mi-ar place sa fiu
un ponton singuratic
cu doua scanduri
sa imi cant visele
malului tacut si apei domoale
sau poate
sa tin pe umeri
o pereche de indragostiti

maestre, picteaza-ma
da-mi un alt chip
de soare in apa
de foc in furtuna
iubire in alge
sau poate o mana
pe suflet

un nor
un copac
o cana de ceai
transforma-ma poate
din doua culori
intr-un mic evantai

2 comentarii

Filed under poeme

Intalnire cu Kostas

Ieri, sambata, pe o vreme nasprasnica – frig, ninsoare si vant – am ajuns la intalnirea cu Kostas Venetis si ‘parintele’ sau, Octavian Soviany(la Clubul de lectura cu Andrei Ruse). Mi-am dorit sa merg, sa ascult fragmente din roman in lectura autorulul lui, sa il cunosc mai bine pe Kostas, mai ales ca noi, la 121.ro sustinem si promovam cartea proaspat aparuta.

Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Viata lui Kostas Venetis, prea putine informatii mi-au ramas in minte dupa lectura prezentarii si a unor recenzii. Una sunt prezentarile, cu totul alta e opera. Intotdeauna prefer sa imi fac singura o parere citind o carte mai degraba decat frunzarind si culegand idei din articolele criticilor.

Am ajuns in Shift Pub, unde seara de lectura incepuse deja de vreo juma’ de ora. In lumina slaba si fum de tigara am ascultat in liniste vocea lui Octavian Soviany care ne purta cand prin Bucurestiul de la 1860, cand printr-un Istanbul stravechi, iar prin fata ochilor mi se perindau tot felul de imagini, vii si colorate, unele captivante, altele prea dure pentru gustul meu. Am ascultat mai multe fragmente din viata unui erou care incetul cu incetul a inceput sa prinda viata in lumina difuza din bar.  Sodomie, desfrau, pasiuni si placeri macabre – igredientele unei vieti agitate, dezordonate, aventuroase, unii ar spune ‘pacatoase’ (cine hotaraste limitele?), toate acestea m-au intrigat, dar mi-au starnit curiozitatea suficient pentru a trece peste prejudecati si a-mi dori sa citesc romanul de-a fir a par.

Kostas Venetis este un personaj complex, este un slujitor al Raului, un om care isi gaseste placerea in suferintele altora. Asta pot spune la prima vedere, la primele fragmente de lectura. Desigur, romanul cuprinde mult mai multe dimensiuni si profunzimi care imi scapa acum, dar pe care le intrevad si sigur le voi deslusi la o lectura atenta. Insa nu asta ma indeamna sa citesc romanul, ci doua lucruri mult mai simple. Unul din ele este bogatia limbii folosite de autor, acuratetea frazelor, abundenta imaginilor. Ascultand, am avut impresia ca descopar o alta fata a limbii romane, una bogata, colorata, vie, romanul infatinsandu-mi-se ca un peisaj de Monet in care artistul nu a facut deloc economie la vopseluri si acuarele, cu atat mai putin la imaginatie.

Un alt motiv de lectura, poate cel mai puternic, este intrebarea care ma framanta: este Kostas cu adevarat rau? Vreau sa descopar resorturile firii sale si sa-i inteleg comportamentul. Inclin sa cred, in adancul sufletului, ca o farama de bunatate si lumina exista in inima lui Kostas si, prin diverse imprejurari sau din cauza unor felurite anturaje a ajuns omul rau si meschin pe care il cunoastem de-a lungul romanului. Nici el insusi nu crede in bunatatea lui, asa cum singur spune: „De mic copil, eu, Kostas Venetis, m-am cunoscut stramb si stramb am ramas pana la batranete”. Dar, cine stie, poate ca nu e chiar asa…

Ma bucur ca am ajuns aseara la o prima intalnire cu Kostas si ii multumesc lui Octavian Soviany pentru cartea daruita si autograf – Textele de la Monte Negro – o voi citi cu placere.

Ne revedem pe 2 februarie, la lansarea oficiala.

Intre timp puteti participa la concursul de pe 121.ro pentru a castiga un volum din Viata lui Kostas Venetis.

3 comentarii

Filed under eu si lumea

Lansare de carte, in prezenta personajului: Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany

Miercuri, 2 februarie, la ora 18.00, la Librăria Dalles din Bucureşti va avea loc lansarea romanului Viata lui Kostas de Octavian Soviany, apărut recent la Editura Cartea Românească.

Alături de autor şi de Kostas Venetis, participă:
Radu Aldulescu
Nicolae Bârna
Dragoş C. Butuzea
Invitat special: Nora Iuga
Moderator: Bianca Burţa-Cernat
Eveniment recomandat de 121.ro

Puteti citi un fragment din carte in Biblioteca 121.ro
Detalii eveniment aici

Un comentariu

Filed under de toate, eu si lumea