In ceata

Bucurestiul e cufundat in ceata ca un biscuit muiat in lapte. O ceata lichida, atat de materiala de iti da impresia ca o poti atinge, o poti aduna cu mana si baga intr-o punga. Iar chestia asta laptoasa numita ceata desparte spatii, traseaza granite, imparte si desparte orasul in patratele, fasii, sute de parti mai mari sau mai mici, delimitate de perdele de var fluid. De la Casa Presei nu se vede nimic, piata din fata, de obicei luminata de becurile de sarbatori, e ca si inexistenta in seara asta. Daca cobori in fata, ai senzatia ca acolo se sfarseste lumea, ca esti prins pe o insula …cateva masini in jur si niste becuri chioare care se chinuie sa strapunga ceata. Numai dupa cativa zeci de metri incepe sa se distinga ceva: contururi sterse de masini, faruri difuze, beculete suspendate care iti dau certitudinea ca nu esti singur, ca urmatoarul segment de realitate se afla dincolo de peretele permeabil de ceata pe care tocmai il traversezi.

E ciudata ceata asta…tine de doua zile si nu se mai da dusa de prin partile noastre. Ii plac strazile din Bucuresti, aeroporturile, drumurile, pietele si parcurile, ii place sa chinuie soferii, sa pacaleasca oamenii, ascunzand lucrurile si luminile in buzunarele ei uriase, fluide, ca niste valuri mari de panza subtire si umeda. Se joaca cu noi si ne pune nervii la incercare. Ei si? Isi face si ea damblaua, ca doar n-am vazut-o demult. A venit in vizita si nu vrea sa o uitam prea curand. In loc sa ne enervam, ar trebui poate sa profitam de aceasta ocazie si sa ne ascundem mai bine… noi in noi, noi in ceata… sa profitam de oferta de obscuritate a Doamnei Ceata si sa ne camuflam putin sentimentele negre, ura, ranchiuna si angoasele, durerile de cap si de suflet… sa le facem pierdute prin valatucii albi de abur, printre stropii minusculi de apa, sa lasam toate relele suspendate in faldurile de vata care ne bantuie orasul de vreo doua zile. Poate raman acolo si vor disparea odata cu Ceata sau se vor inmuia precum un biscuit in lapte…Cine stie…Merita incercat!

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria eu si lumea

4 răspunsuri la „In ceata

  1. The fog for Jack the Ripper !

  2. Ceata, ceata, ceata. Azi la tv-uri vad ca vom mai avea ceata pana in ajunul Craciunului. Sincer m-am cam saturat sa orbecai dimineata / seara la volan prin perdeaua asta alba si … vreau zapada cat mai repede.

  3. Si eu m-am saturat de ceata. A fost un fenomen interesant si o experienta asemenea, dar, intr-adevar, tine de cam mult timp si ne incomodeaza mai ales pe noi, soferii. Sa nu mai vorbesc de traficul serian dat peste cap si de sutele de pasageri care au ramas care pe unde au putut sau au intarziat pentru ca avioanele nu sunt echipate cu nu stiu ce chestii sofisticate si nu pot ateriza pe ceata. Asa ca ne cam ajunge ceata asta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s