De partea cealalta a baricadei

M-am hotarat sa schimb tabara: sa dau jurnalismul pe PR. Unii zic ca ma mut la „dusmani”. Eu sper ca ma duc la prieteni 🙂 Este deja clasica discutia despre diferentele de opinie si neintelegerile care marcheaza relatia dintre cele doua tabere: jurnalisti si oamenii de comunicare. Am citit atatea pe bloguri, am auzit multe pareri si mi-am format si eu una proprie despre PR si PR-isti, din multele intalniri pe care le-am avut cu „oamenii din tabara cealalta”. Am ajuns la concluzia ca sunt oameni de comunicare profesionisti, care isi fac treaba ca la carte si te informeaza prompt, te ajuta cand ceri ceva si te mai suna din cand in cand, chiar asa, fara nici un interes :)) Si sunt si PR-isti care suna toata ziua-buna ziua, nici nu stiu cu cine vorbesc, te intreaba daca ai primit nu stiu ce comunicat si daca poti sa le spui cand apare (sau mai rau, trimit comunicatul dupa o saptamana de la eveniment si te intreaba daca e de interes!)…si tot felul de astfel de situatii. Numai ca acestia sunt exceptii, ca si in cazul jurnalistilor.

Si in tabara ziaristilor (din care mai fac inca parte… pret de numai vreo saptamana) sunt destule exemplare care vin la conferinte doar pentru pixul si cadoul din punga sau pentru lunch-ul oferit de companie, care pun intrebari pe langa subiect si care nu scriu nimic dupa. Sau mai sunt si ziaristi care nu scriu nimic decat daca…. le pica ceva :))

Ei, sper ca nu m-am numarat printre cei pe care i-am descris aici. Vreau sa cred ca in cei patru ani si ceva de presa mi-am facut meseria cu obiectivitate si seriozitate. Ca am scris in 99,9% dintre cazuri numai in ceea ce am crezut si am incercat sa am ambele puncte de vedere in textele mele (atat cat am putut, atat cat am reusit… m-am straduit). Mi-a placut ceea ce am facut… In alta ordine de idei, mi-am dorit sa fiu ziarist inca de cand eram in clasa a opta. Mi-am implinit visul si am ajuns in momentul in care imi doresc altceva. E normal, nu?

Vreau sa invat ceva nou, sa fac ceva nou, sa mai urc o treapta in cariera, sa mai adaug ceva la capitolul experienta… intr-un cuvant, sa fac o schimbare benefica in viata mea.

Ce avantaje am, poate o sa ma intrebati. Da. Primele pe lista sunt experienta si cunostintele noi, plusul de profesionalism pe care sper sa il castig invatand lucruri noi. Apoi putin timp liber in plus. Si ceva bani. Daca am regrete? Nu… doar ca parasesc o echipa alaturi de care am crescut profesional, alaturi de care am avut multe bucurii si am trait clipe frumoase, cu care am impartit greul, binele si raul, succesele si micile schiopatari… am impartit fiecare, aici, cate o bucatica de viata.

Dar nu plec. Sunt tot aici, pe blog, la telefon, pe mail, in Bucuresti, in contact cu toti. Ma gasiti oricand :)) Cu un sfat, cu o vorba, cu o parere… doar o sa lucrez tot in domeniul comunicarii, nu? 🙂

PS. Le multumesc celor care m-au sprijinit, m-au incurajat si m-au ajutat si celor care au avut incredere in mine si mi-au dat o sansa 🙂

Anunțuri

17 comentarii

Din categoria eu si lumea

17 răspunsuri la „De partea cealalta a baricadei

  1. Pingback: Pleaca si Iohanna » Alex Radescu

  2. „doar ca parasesc o echipa alaturi de care am crescut profesional, alaturi de care am avut multe bucurii si am trait clipe frumoase, cu care am impartit greul, binele si raul…”…si nunta 😀

  3. Da, corect, si nunta…dar numai petrecerea…restul e pt mine 🙂

  4. Dan S

    Bine ai venit la bord Iohanna. Pregateste-te! E o luma cruda dar frumoasa si care iti da satisfactii.

    Iti doresc sa ai parte de conturi care sa te lase sa te exprimi creativ si sa nu iti ingradeasca „pofta evidenta” de a imparti informatia la timp!

  5. stai sa vezi cand scrii un articol de feature frumos, te chinui mai multe ore, amintesti discret si numele firmei tale si a doua zi ai un soc cand articolul a fost mutilat, numele firmei eliminat si la trafic ranking, daca ziarul are si site, vezi cat de multi l-au citit

    oricum, bafta

  6. Multumesc de incurajari si sfaturi. Sper sa invat repede si sa ma descurc bine 🙂 Iar in ceea ce priveste socul cu ce scriu eu si ce apare in ziar… sunt obisnuita, doar sunt ziarist de atata timp, stiu ce pot face ziaristii, editorii…etc. Adica stiu care este interesul, stiu cam ce poate prinde si unde. Sper ca am invatat lucrurile astea si nu imi e teama. Am curaj si sper ca o sa reusesc 🙂

  7. Multa bafta!!! Si nu te lua dupa ce spun oamenii astia rai, tu da-i inainte: Batman, Batman….

  8. Roxana

    Bafta Johanna, sa iti mearga bine pe „partea cealalta a baricadei”. Sa trimiti comunicate interesante, scrise calumea si sa nu bati oamenii la cap cu informatii strict de „PR”..cred ca stii de ce vorbesc
    Pup

  9. Multumesc tututror pentru incurajari! Sper sa fac treaba buna. Decizia am luat-o deja, asa ca… nu pot decat sa imi doresc sa reusesc 🙂

  10. sorin rusu

    johannna, trimite-mi si mie idul de mess, pliz

  11. valee

    am amanat cat am putut momentul asta, ascunzandu-ma in spatele agitatiei zilnice si a problemelor de tot felul…. si uite ca cele doua saptamani de preaviz aproape au zburat iar in curand o sa ramana inca un scaun gol….

    stiu ca acolo vei face treaba buna. asa cum ai facut si aici.

    sper ca vei gasi oameni care sa te aprecieze, de la care sa ai ce invata si cu care sa te intelegi bine.

    oricat de greu imi va fi sa umpluu golul pe care il vei lasa in urma ta, iti doresc tot binele din lume. si daca ai vreodata nevoie de ajutor, stii unde ma gasesti :*

  12. Multumesc din suflet, Vali… pentru tot. Imi este greu sa plec, pentru ca, din fire, sunt un om extrem de atasabil, ma lipesc de lucrurile, de oamenii si de locurile care imi plac. Iar in timp, astea devin parte din mine… Imi este greu sa ma rup de locul unde am lucrat patru ani, unde am venit zi de zi, atatea saptamani si luni la rand… Dar nu am ce face, trebuie sa merg inainte… Toti trebuie la un moment dat sa mergem mai departe, sa evoluam, sa ne desavarsim profesional si sa ne imbogatim viata cu cat mai multe experiente. Sunt sigura ca pentru toti vine clipa asta, cred ca si pentru tine va sosi la un moment dat. Te astept cu bucurie pe acest drum… )

  13. aha, deci noi, astia care ramanen in redactii, suntem intr-un stadiu inferior 🙂
    unde ai tu parcata masina ? 🙂

  14. Nu o lua asa, nu am vrut sa spun asta, Alin. Nimeni nu e inferior, nimeni nu e superior. Toti

  15. (Scuze de intrerupere)…Toti suntem egali. Poate tu ti-ai gasit desavarsirea aici, la JN si nu simit nevoia sa mai cauti altceva, sa mai inveti, sa mai bantui si pe la alte locuri de munca si companii…Eu simt nevoia asta, vreau sa mai invat ceva, altceva in afara de jurnalism. O alta fata a comunicarii. Nu ma simt superioara, nu va consider inferiori, Doamne fereste! 🙂

  16. fireste ca nu m-am „desavarsit” 🙂
    de invatat, mai invat oricum. Uite, tocmai mi-am mai luat niste examene 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s