Despre monogamie

De cand ne indragostim si punem ochii pe el, stim ca nu vrem sa il impartim cu nimeni. Vrem sa fie numai al nostru, partenerul, prietenul, mai tarziu sotul sau amantul. Vrem monopol deplin pe iubirea lui, vrem credinta pana la moarte, pecetluita cu sarutari fierbinti si imbratisari pasionale. Orice relatie amoroasa porneste la brat cu un cuvant nerostit, cu o idee dreapta, ferma, intepatoare: monogamie. „Sunt cu tine daca esti doar cu mine.”

De ce monogamie, de ce obsesia asta pentru o relatie singulara? Animalele „iubesc” multilateral, se insotesc liber, iar un mascul se bucura de mai multe femele intr-un singur sezon fara mustrari de constiinta. Iar ele isi schimba partenerii cum se nimereste. Fara angoase, fara remuscari, fara resentimente. Totul e pe intelese, dragostea e la liber, se da si se primeste cu generozitate!

De ce noi, oamenii ne zgarcim la a da si a primi iubire? Dragostea a ajuns un bun care se obtine in schimbul a ceva. „Te iubesc neconditionat!” spune ea. Dar in momentul in care descopera ca el se vede si cu alte femei sau are chiar si o intalnire de afaceri cu o supla doamna de 20 si ceva… filmul se rupe, gelozia rabufneste si fiara se dezlantuie. Iubirea neconditionata ajunge sa fie data cu portia, „doar daca” el se cuminteste si revine blajin si spasit in caminul conjugal.

Monogomia este o stare inventata de societate. „Familia, celula de baza a societatii” este o sintagma putin cam rasuflata in aceste timpuri. Da, poti intemeia o familie si fara casatorie. Cred ca exista cupluri care traiesc in concubinaj si sunt mult mai stabile si mai unite decat celebrele casatorii de 5 ore sau chiar 5 ani, unde iubirea curgea pe pereti la inceput.

De ce monogamie? Ca asa ne-am invatat, ca asa ne-am obisnuit. Ca asa am vazut acasa, in familie. Ca asa e bine si frumos.

 De ce nu monogamie? Pentru ca suntem liberi. Pentru ca e o alegere. Pentru ca poti negocia, poti cadea de acord. Pentru ca iubirea nu are limite si e multipla. Pentru ca un barbat poate iubi mai multe femei deodata in feluri diferite. Pentru ca o femeie isi poate oferi inima unui barbat si trupul altuia in egala masura.

Desigur, poligamia nu e pentru oricine, ci doar pentru cei deschisi si puternici. Asa cum nici monogamia nu e pentru toata lumea: unii o pot gusta cu nesat, altora li se strepezesc dintii de la prima inghititura. „Ce otrava o mai fi si asta?” gandesc unii barbati speriati, trezindu-se incatusati cu o bucata de metal pretios pe deget. Asta inseamna ca… „Adio fete dragute si baute cu baietii in streatpease-club…? Sa nu ma mai intalnesc cu Diana la o cafea, sa nu o mai sun pe Roxana cand ma simt singur? Asa ceva nu e de conceput… ”

Monogamia e o dulceata de cirese amare pentru cei cu inima prea usoara. Si e o lingurita de miere intr-un pahar cu lapte pentru cei virtuosi. Monogamia… e doar un cuvant. Iubirea e totul.

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria eu si lumea

5 răspunsuri la „Despre monogamie

  1. CORINA

    UOF MAI „TZUTZU”, CA FRUMOS LE ZICI TU LUCRURILOR PE NUME….

    MI-E TARE DOR DE TINE,

  2. Si mie! Mersi! Va pup si va imbratisez pe toti!

  3. Mie imi place dulceata de cirese amare 🙂 Insa asa frumos ai scris despre poligamie incat imi dai peste cap toate principiile…

  4. Merci mult Alina! Pai poligamia / monogamia sunt numai cuvinte. Fiecare stie in ce crede mai mult. Si cum spuneam: iubirea e totul 🙂

  5. claudia

    Foarte frumos si sugestiv scris, Iohanna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s