Arhive pe categorii: de toate

Tagliatelle cu urda si sos de rosii

Uraa! Am castigat un vas Pyroflam in prima etapa a concursului „Bucatar real,-” 🙂 L-am si folosit de doua ori pana acum, este minunat! Il poti baga la cuptor, rezista la temperaturi de pana la 800 de grade, il poti baga si la frigider, rezista pana la minus 40 de grade! Nu mai spun ca are si 25 de ani garantie!

Astazi am gatit paste la cuptor dupa o reteta a lui Jamie Oliver. Trebuie sa spun ca am adaptat-o asa cum ne-a placut – mie si sotului meu – si nu am respectat intocmai propunerile lui Jamie, ba, zic eu, chiar le-am imbunatatit 🙂

Asadar, ce am folosit:

– cca 300 g urda
– o ceapa verde, doi catei de usturoi
– o lingura unt
–  ulei de masline
– un pachet mic paste – tagliatelle
– sos de rosii + pasta de tomate
– oregano, boia, otet balsamic, sare

Cum am procedat:

Am pus bucatile de urda in vasul Pyroflam, le-am condimentat cu oregano si am adaugat 2-3 linguri de ulei de masline, apoi le-am bagat pentru circa 20 de minute la cuptor, cu capac (e foarte bun capacul, e transparent, are maner, se fixeaza bine pe vas si e usor de manevrat).

In paralel am pregatit sosul: am pus intr-o tigaie, la foc mic ceapa si usturoiul tocate marunt, cu untul si 2 linguri de ulei de masline. Dupa ce s-au rumenit putin, am adaugat pasta de tomate (3-4 linguri) si putin sos de rosii. A lasat la fiert, amestecand, apoi, spre final am adaugat 2-3 linguri de otet balsamic, sare si boia.

Cat s-a facut sosul, s-au fiert si pastele. Am ales tagialitelle cu ou, care necesita doar patru minute de fierbere. Intre timp a fost gata si urda, care arata nemaipomenit cu oregano si uleiul de masline! Se vede in fotografie, spuneti si voi! 🙂

La final, am amestecat totul in vasul Pyroflam – pastele, urda si sosul – si am bagat la cuptor fara capac, pentru inca 10 minute.

A iesit foarte bun! 🙂

Mi-a placut ca nici urda, nici pastele nu s-au lipit de vas, iar la sfarsit totul a fost foarte usor de curatat!

Asa sa tot gatesti! Pofta buna! 🙂

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria de toate

Pui cu lamaie si cartofi noi

Hmm… Ma tot gandesc de cateva zile la reteta asta si cred ca o sa o incerc acasa chiar diseara. Momentan intr-un vas obisnuit de Iena, dar daca as avea ustensilele necesare, as prepara-o intr-un vas Pyroflam de la real,- 🙂

Ei, vasazica asa. Cum voi face eu:

– iau 2-3 pulpe de pui (depinde pentru cate persoane vreti sa preparati, eu gatesc pentru 2 oameni, deci 2 pulpe sunt ok)

– le pun de cu seara intr-un vas (Pyroflam, ca merge si la frigider) cu zeama de la 2 lamai, cu sare si oregano – sa se odihneasca pana a doua zi

– a doua zi (ce repede a trecut timpul!) curat niste cartofi noi, ca e vremea lor! Cativa, cat pentru 2 portii. Nu ii curat de tot, numai asa, cat sa le zgarii putin coaja aia subtire 🙂 Pun pulpele in vas, asez artofii deasupra, pun si zeama de lamaie cu mirodenii peste si cativa stropi de ulei de masline ca topping si capacesc bine (adica pun capacul la vasul Pyroflam, daca il am. Cum nu il am acum, pun totul in vasul de Iena – bineinteles, toate bunatatile bine infasurate inainte intr-o folie de hartie de copt!) Si gata, toata treaba merge la cuptor pentru vreo juma’ de ora!

– verificam, gustam, incercam si cu vreo 10 minute inainte de final dam capacul la o parte (eu desfas scutecul de hartie de copt) – ca sa se rumeneasca mai bine puiul si sa se parpaleasca nitel cartofii.

– mai e ceva de zis? Daca vreti o salata langa, verde, cu ridichi si lamaie! Daca nu, nu. Eu cred ca o sa fac si putina salata.

Pofta buna! 🙂

PS: Poza nu va dau ca n-am. Poate dupa ce gatesc adaug aici, sa vedeti 🙂

Scrie un comentariu

Din categoria de toate

Lansare de carte, in prezenta personajului: Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany

Miercuri, 2 februarie, la ora 18.00, la Librăria Dalles din Bucureşti va avea loc lansarea romanului Viata lui Kostas de Octavian Soviany, apărut recent la Editura Cartea Românească.

Alături de autor şi de Kostas Venetis, participă:
Radu Aldulescu
Nicolae Bârna
Dragoş C. Butuzea
Invitat special: Nora Iuga
Moderator: Bianca Burţa-Cernat
Eveniment recomandat de 121.ro

Puteti citi un fragment din carte in Biblioteca 121.ro
Detalii eveniment aici

Un comentariu

Din categoria de toate, eu si lumea

Seara de lectura 121.ro cu Iuliana Marciuc

Incepem anul literar la 121.ro cu o noua seara de lectura, cu un roman de dragoste si o invitata de seama: Iuliana Marciuc va fi alaturi de noi joi, 27 ianuarie de la ora 18:30 la libraria Carturesti – Muzeul Taranului Roman. Vom citi si com discuta pe marginea romanului CU FIECARE ZI de Danielle Steel, Editura Litera.

Detalii aici.

Ve asteptam!

Scrie un comentariu

Din categoria de toate

Poezia are potential de a uni oamenii – interviu cu Miruna Vlada

Am realizat un interviu cu Miruna Vlada pe care va invit sa il cititi mai jos sau integral pe 121.ro.

Am cunoscut-o pe Miruna Vlada anul trecut, cu ocazia unei emisiuni radio 121 LIVE despre poezie. Nu apucasem sa ii citesc poemele si am fost uimita sa descopar ca la varsta ei, 24 de ani, publicase deja doua volume de versuri si organizase festivaluri dedicate poeziei, dezbateri literare si culturale. Am invitat-o sa ne acorde un interviu pentru 121.ro si am descoperit o tanara plina de viata, care pune multa pasiune in ceea ce face si crede intr-o lume mai buna, unita si infrumusetata datorita poeziei.

Ai publicat poeme la o varsta la care altor tineri nu le e clar ce vor sa faca, care le este scopul… Tu stiai la 18 ani ca menirea ta este sa fii poeta, ca asta iti doresti?

M. V.Eu am scris cu bucurie si seriozitate de indata ce am invatat sa scriu la orele de caligrafie. In clasa a 4-a de exemplu imi amintesc ca am primit o diploma pe care scria ‘Miruna, Scriitoarea clasei’. Imi placea de atunci sa fac celebrele compuneri scolaresti, de care nu ma mai saturam, adesea faceam mai multe decat cele ce ni se cereau ca tema obligatorie. Ma simteam libera sa construiesc alte lumi, era deja clar ca ma jucam mult cu imaginatia si in scris acest lucru se implinea.

Apoi in clasa a 6-a am avut o problema grava de sanatate, am stat internata in spital 6 luni, imobilizata la pat, apoi alte 6 luni am stat in scaun cu rotile, a trebuit sa invat sa merg din nou, la propriu dar si la figurat. A fost un moment important caci din acel moment am inceput sa scriu asumat, deja nu mai avea legatura cu ce ni se cerea la scoala. Acest moment a coincis (cumva previzibil) si cu prima mea dragoste, asa ca am inceput sa umplu pagini si pagini cu poeme inflacarate si povesti ciudate. Toti cei care citeau ce scriam spuneau ca e prea complicat, ca nu prea se intelege, ca scriu prea matur pentru varsta mea, ba chiar unii apropiati erau convinsi ca am cam luat-o razna si i-au convins pe ai mei sa ma duca la psiholog (si asta doar pentru ca nu foloseam metafore sforaitoare specifice scrierilor adolescentine).

In liceu am avut marele noroc sa il intalnesc pe Octavian Soviany, care mi-a recomandat multe lecturi de capatai. Am avut apoi iarasi probleme de sanatate, spitale si apoi recuperare tot un an de zile.Tot pe atunci am inceput sa iau parte la cenacluri literare profesioniste, sa citesc literatura contemporana si sa cunosc scriitori adevarati. Parca mi s-a luat un val de pe fata. Nimeni nu ma mai considera nebuna, ba mai mult, toti ma incurajau sa scriu si sa imi gasesc propriul drum. Deci la 18 ani cand am debutat parcursesem deja niste etape esentiale (lecturi trainice si experimente textuale diverse). Uitandu-ma acum inapoi realizez ca eu nu am scris niciodata ‘in joaca’, pentru mine poezia si literatura in general a fost un fapt existential, atroce.

Imi aduc aminte o data ca m-am certat cumplit cu o persoana care ma prezenta intr-un context public, spunand ca am drept pasiune (hobby) poezia. Mi s-a parut o jignire oribila. Poezia e totul, nu e un hobby de weekend. Orice activitate a vietii mele e contaminata de poezie. Ulterior insa am realizat ca acest fel ‘de-a ma lua total in serios’ a adus si anumite prejudicii scrisului meu si mai ales receptarii poeziei mele…

 – De ce tocmai poezia si nu proza sau teatrul sau eseul?

M.V.Pentru mine poezia si proza s-au impletit de la bun inceput. Scriam niste texte de cam o pagina, sub forma de proza, dar erau extrem de poetice, desi aveau personaje si actiune. Am scris asa vreo 4 ani pana sa ma apuc de poemele din volumul meu de debut, Poemextrauterine. Nu-mi pasa daca genul e poezie sau proza, pur si simplu vroiam doar sa-mi las imaginatia sa o ia pe drumul ei, sa fiu libera si sa incerc sa ma inteleg. Orice alt tip de text literar am scris (eseurile din facultate de exemplu), mi s-a spus tot timpul ca sunt ‘prea poetica’. De aici am inteles ca poezia e pur si simplu parte a felului meu de a gandi si de a simti, nu e doar specie literara, e chiar rama unui tablou – mintea mea.

 – Cartile tale de poeme sunt putin mai neconventionale, cu titluri aparte: Poeme extrauterine, Pauza dintre vene… La ce te-ai gandit cand ai ales numele volumelor?

M.V.Titlul volumul meu de debut e Poemextrauterine, un singur cuvant. Multi au facut aceasta gafa sa desparta cele doua cuvinte, desi eu in titluri am pus in mod vizibil un singur cuvant, ce-i drept cam lung si greu de pronuntat. Iata cum conventia e mereu mai puternica si ne face ordine in minte fara ca macar sa protestam. Eu in poezie, cum am mai spus, caut mereu sensuri inalte, existentiale. Asa s-a intamplat si cu titlul primului meu volum. Pentru mine ‘extrauterinitatea’ nu era doar o boala a femeilor care pierd o sarcina. Am inteles-o ca pe ceva mai profund, ca pe un refuz al pruncului de a se naste normal, iar aceasta anomalie fiind provocata de chiar femeia insasi, care refuza sa se mai supuna stereotipiilor sociale si nu mai vrea sa se defineasca exclusiv prin uter, ci in afara lui. In uter apare viata, la fel cum in inima unui poet apare poemul. Adesea in conventiile sociale femeia e redusa la uter, la rolul de a aduce viata. Dar ce se intampla cu femeile a caror sarcina e pozitionata in afara uterului? Ele nu mai sunt fiinte? Ce sunt ele, extra-femei? Asa ca mi-am dorit sa scriu un fel de poezie-manifest (ba chiar am publicat intr-o revista literara si un manifest in toata regula…) despre femeile care se plaseaza ele insele, printr-un efort de vointa si de revolta, in extrauterinitate. Astfel, anomalia (simbolizata de extrauterinitate) devine o alta imagine a normalitatii, o stare de insurgenta impotriva lumii dogmatice in general. Extrauterinitatea devine astfel un exces de vointa feminina, o forma de putere maladiva care cotropeste tot ce-i in jur, o forma de a fi suficienta siesi. Trebuie precizat ca aceste semnificatii le-am gasit cu mult mai tarziu dupa publicarea volumului, dar abia acum realizez ca mesajul tuturor poemelor din carte e chiar acesta, astfel ca titlul e unul foarte potrivit (desi initial l-am ales ca sa sochez). Pauza dintre vene e o metafora ce apare intr-unul din poemele mele. Acest al doilea volum e in stransa legatura cu primul, nu doar ca duce mai departe discursul ‘manios’ din volumul de debut, dar aduce si ceva mai multa substanta mesajului poetic, desi poate nu atat pe cat ar fi trebuit. Am un sentiment de usoara de neimplinire cu acest volum, in sensul ca poate ar fi trebuit sa mai astept putin sa se ‘coaca’ inainte de a-l publica. Oricum, cred ca ‘pauza dintre vene’ e o metafora deschisa, care te trimite in multe directii, ca si extrauterinitatea, facand legatura si cu lumea senzoriala, dar si cu cea spirituala. Eu pur si simplu m-am gandit asa: viata trece prin vene, dar printre vene ce trece? Cum e sa te asezi intre vene si sa privesti de acolo lumea? Aşa ca am explorat cumva in acest volum toate reziduurile ‘de dincolo de viata’, de dincolo de vene.

CITITI continuarea pe 121.ro

Scrie un comentariu

Din categoria de toate, eu si lumea

Inca 5 ani de haituiala

Nu am mai scris demult pe aici si imi pare rau ca trebuie sa revin cu un subiect neplacut si putin neobisnuit pentru seninatatea si spiritul optimist al acestui blog.

Au trecut si alegerile… si inca nu s-au terminat.  Cele mai importante alegeri prezidentiale din ultimii 20 de ani, care marcheaza sfarsitul celor doua decenii de tranzitie prezise de Silviu Brucan. Au trecut… si cu ei s-a dus si speranta de schimbare care s-a nascut si s-a inaltat ca un val, atingand culmea duminica seara, 6 decembrie, la ora 21:00. A fost un moment fericit, apoteotic, emotionant cand sondajele exit-poll l-au dat pe Mircea Geoana castigatorul alegerilor prezidentiale. Am plans si am ras cu el, simtind si traindu-i emotia. Am vazut lacrimile de bucurie ale sotiei, am vazut un Mircea Geoana razand si bucurandu-se ca un copil, facandu-si cruce, sarutand icoana si tinand un discurs plin de speranta. Dincolo de toate promisiunile politice am vazut acolo sinceritate. Dincolo de toate mastile diplomatice am vazut acolo un OM care credea sincer ca poate scoate tara din criza!

M-am uitat apoi la discursul lui Traian Basescu si mi-a inghetat sangele in vene. Am urmarit cu atentie fiecare cuvant care il spunea si nu imi venea sa cred, mi se strangea stomacul de frica si rusine: era baut! A avut curajul si atata lipsa de bun simt fata de poporul pe care vrea sa il conduca incat a iesit beat in fata natiunii, asigunradu-i pe alegatorii lui ca el a castigat. Deja.

Am vazut un Traian Basescu avid de putere, imbatat de frica si de bucurie malefica, un Traian Basescu care stia sigur ca aparatul sa de furt inca lucreaza si ca va face tot ce e posibil si imposibil pentru a-l scoate castigator. Stia. Era sigur pe el si mai ales pe clica lui de hoti. Mi-a fost frica si imi este si acum la gandul ca acest om are in mana destinele Romaniei pentru urmatorii 5 ani!

L-am votat pe Traian Basescu acum 5 ani pentru ca am crezut cu tarie in schimbare. L-am voitat pe Mircea Geoana acum pentru ca mi-am dorit sfarsitul razboiului si certurilor politice, mi-am dorit si imi doresc liniste in tara, stabilitate si un mediu in care toti putem sa crestem si sa prosperam. M-am inselat… Stiu ca si PSD a furat, au spus-o singuri, cu gura lor. Au recunoscut. Toti au furat acum, in decembrie 2009. Un ziua de Sf Nicolae batalia a fost crancena, pe viata si pe moarte. S-au folosit cele mai marsave metode, de la stins lumina pana la intoducerea de voturi anulate in urma sau furtul stampilii etc.. Nu mai spun, mi-e groaza cand ma gandesc… Total nedemn pentru o tara membra a UE, pentru o democratie din anul 2009…

Ce mai conteaza acum… Am dovedit, astia suntem. Razboiul se da intre cine fura mai bine, intre cine se pricepe sa minta mai frumos si cine are mai multi oameni in teritoriu, cu mana lunga si mai bine organizati.

Degeaba va depune Mircea Geona contestatie – desi sper sa aiba castig de cauza. Din pacate Curtea Constitutionala este cumparata de Traian Basescu. Cu cine sa te lupti, la cine sa plangi, cui sa ceri ajutorul?

Suntem singuri si trebuie sa ne rezolvam problemele aici, chiar daca asta inseamna  – tristul adevar – inca 5 ani cu Traian Basescu…

Curaj si incredere. E tot ce mai putem avea acum.

Surse fotografii:

Basescu: www.gazetarul.ro

Geoana: Jurnalul National – Karina Knapek – www.jurnalul.ro/foto/

Scrie un comentariu

Din categoria de toate

Michael Jackson Dance Tribute la Bucuresti

De ziua lui, 29 august, cand Michael ar fi implinit 51 de ani, fanii in Bucuresti i-au adus un omagiu prin dans. Impresionant! Felicitari, romani!

Scrie un comentariu

Din categoria de toate