Arhive pe etichete: roman

Intalnire cu Kostas

Ieri, sambata, pe o vreme nasprasnica – frig, ninsoare si vant – am ajuns la intalnirea cu Kostas Venetis si ‘parintele’ sau, Octavian Soviany(la Clubul de lectura cu Andrei Ruse). Mi-am dorit sa merg, sa ascult fragmente din roman in lectura autorulul lui, sa il cunosc mai bine pe Kostas, mai ales ca noi, la 121.ro sustinem si promovam cartea proaspat aparuta.

Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Viata lui Kostas Venetis, prea putine informatii mi-au ramas in minte dupa lectura prezentarii si a unor recenzii. Una sunt prezentarile, cu totul alta e opera. Intotdeauna prefer sa imi fac singura o parere citind o carte mai degraba decat frunzarind si culegand idei din articolele criticilor.

Am ajuns in Shift Pub, unde seara de lectura incepuse deja de vreo juma’ de ora. In lumina slaba si fum de tigara am ascultat in liniste vocea lui Octavian Soviany care ne purta cand prin Bucurestiul de la 1860, cand printr-un Istanbul stravechi, iar prin fata ochilor mi se perindau tot felul de imagini, vii si colorate, unele captivante, altele prea dure pentru gustul meu. Am ascultat mai multe fragmente din viata unui erou care incetul cu incetul a inceput sa prinda viata in lumina difuza din bar.  Sodomie, desfrau, pasiuni si placeri macabre – igredientele unei vieti agitate, dezordonate, aventuroase, unii ar spune ‘pacatoase’ (cine hotaraste limitele?), toate acestea m-au intrigat, dar mi-au starnit curiozitatea suficient pentru a trece peste prejudecati si a-mi dori sa citesc romanul de-a fir a par.

Kostas Venetis este un personaj complex, este un slujitor al Raului, un om care isi gaseste placerea in suferintele altora. Asta pot spune la prima vedere, la primele fragmente de lectura. Desigur, romanul cuprinde mult mai multe dimensiuni si profunzimi care imi scapa acum, dar pe care le intrevad si sigur le voi deslusi la o lectura atenta. Insa nu asta ma indeamna sa citesc romanul, ci doua lucruri mult mai simple. Unul din ele este bogatia limbii folosite de autor, acuratetea frazelor, abundenta imaginilor. Ascultand, am avut impresia ca descopar o alta fata a limbii romane, una bogata, colorata, vie, romanul infatinsandu-mi-se ca un peisaj de Monet in care artistul nu a facut deloc economie la vopseluri si acuarele, cu atat mai putin la imaginatie.

Un alt motiv de lectura, poate cel mai puternic, este intrebarea care ma framanta: este Kostas cu adevarat rau? Vreau sa descopar resorturile firii sale si sa-i inteleg comportamentul. Inclin sa cred, in adancul sufletului, ca o farama de bunatate si lumina exista in inima lui Kostas si, prin diverse imprejurari sau din cauza unor felurite anturaje a ajuns omul rau si meschin pe care il cunoastem de-a lungul romanului. Nici el insusi nu crede in bunatatea lui, asa cum singur spune: „De mic copil, eu, Kostas Venetis, m-am cunoscut stramb si stramb am ramas pana la batranete”. Dar, cine stie, poate ca nu e chiar asa…

Ma bucur ca am ajuns aseara la o prima intalnire cu Kostas si ii multumesc lui Octavian Soviany pentru cartea daruita si autograf – Textele de la Monte Negro – o voi citi cu placere.

Ne revedem pe 2 februarie, la lansarea oficiala.

Intre timp puteti participa la concursul de pe 121.ro pentru a castiga un volum din Viata lui Kostas Venetis.

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria eu si lumea

Lansare de carte, in prezenta personajului: Viata lui Kostas Venetis de Octavian Soviany

Miercuri, 2 februarie, la ora 18.00, la Librăria Dalles din Bucureşti va avea loc lansarea romanului Viata lui Kostas de Octavian Soviany, apărut recent la Editura Cartea Românească.

Alături de autor şi de Kostas Venetis, participă:
Radu Aldulescu
Nicolae Bârna
Dragoş C. Butuzea
Invitat special: Nora Iuga
Moderator: Bianca Burţa-Cernat
Eveniment recomandat de 121.ro

Puteti citi un fragment din carte in Biblioteca 121.ro
Detalii eveniment aici

Un comentariu

Din categoria de toate, eu si lumea

Intalnire de suflet: Mario Muchnik – Ultima mea vara cu Julio Cortazar

Ieri seara a avut loc la libraria Carturesti un eveniment deosebit. O intalnire de suflet pe care vreau sa le-o impartasesc tuturor celor care au citit opera marelui scriitor argentinian Julio Cortazar (1914-1984), autorul capodoperei Rayuela (Sotron) si al unui numar impresionant de povestiri fantastice.

Invitat al Instituto Cervantes din Bucuresti si al Universitatii de Vest din Timisoara, editorul si fotograful Mario Muchnik a sosit la Bucuresti sa ne vorbeasca despre prietenul sau, Julio Cortazar, despre scriitorul si omul Julio Cortazar si sa ne prezinte o colectie de fotografii inedite cu marii scriitori sud-americani: Francisco Ayala, Jorge Luis Borges, Gabriel Garcia Marquez. La conferinta intitulata Ultima mea vara cu Julio Cortazar, Mario Muchnik a povestit despre cele doua saptamani pe care le-a petrecut alaturi de Julio Cortazar in ultimul an din viata al scriitorului argentinian.

Cu mare bucurie am mers aseara la Carturesti, la intalnirea cu Mario Muchnik.
A fost o seara magica, intr-un cuvant. Am intrat in salita ceainariei, neincapatoare pentru atatea suflete dornice sa prinda cateva franturi din viata lui don Julio de la un prieten, un om care l-a cunoscut, l-a inteles si i-a fost alaturi. Cu greu am gasit un loc si m-am asezat, gandindu-ma cu emotie ca sunt printre putinii privilegiati care pot asculta povesti despre viata lui Cortazar, ca pot fi atat de aproape de unul dintre prietenii sai.
Don Mario, o persoana foarte placuta si prietenoasa, a povestit cu multa caldura despre ultima vara cu Julio Cortazar. Ne-a spus cum, dupa moartea sotiei sale, Carol, Julio era mai mult singur. El il intreba daca are nevoie de ceva, dar don Julio spunea ca are prieteni si nu e singur. Mario l-a invitat la casa lui de vacanta de la Segovia, insa Cortazar nu a vrut sa vina. Dupa doua saptamani Mario a primit un telefon de la Cortazar care il intreba daca invitatia mai e valabila. Cei doi, impreuna cu sotia lui Mario, au plecat spre casa de la Segovia, unde au petrecut doua saptamani. Casa era de fapt o veche moara, construita din piatra si un anume lemn parfumat. Cand deschideai usile un miros placut te invaluia. Trebuie sa fi fost foarte frumos acolo… pace, liniste, tihna…
Diminetile miroseau placut a cafea, pe care o pregatea don Mario. Cortazar cobora din camera sa, trezit de aroma cafelei. Cei trei mancau in tihna si incepeau sa discute despre literatura sau politica, discutii care se reluau la pranz si tineau pana dupa-amaiza tarziu. Dupa micul dejun Mario si don Julio lucrau, fiecare la cate o masina de scris. Din camera sa de la etaj don Mario auzea la parter sunetul masinii lui Cortazar, care lucra la cartea sa, Nicaragua, tan violentamente dulce…

Cu duiosie si multa prietenie Mario Muchnik ne-a povestit despre zilele petrecute cu Julio, despre discutiile lor, despre plimbarile in sat cu masina lor mica, in care cu greu incapeau sotia lui Mario – pe atunci accidentata, cu o carja drept sprijin pentru piciorul rupt – si Julio Cortazar, ‘un barbat foarte, foarte inalt’, cum si-l aminteste prietenul sau. ‘Cand ne opream, eu deschideam portiera si intai aparea un picior foarte lung, apoi celalalt si apoi Julio Cortazar iesea din masina, un om inalt, cred ca avea doi metri’, ne povesteste Mario Muchnik. ‘Timp de doua saptamani, la fiecare plimbare cu masina, dupa ce cobora, Julio dadea scaunul masinii deoparte si o ajuta pe sotia mea sa coboare, cu carja, spunand mereu: saracuta de tine…’.

Amintirile lui Mario Muchnik povestite cu atata dragoste mi-au adus in fata ochilor un Julio Cortazar foarte prietenos, cald, o fiinta umana deosebita, sensibila, care asculta oamenii si era profund interesat de ei. ‘Cand Julio te intreba ce faci, nu voia sa auda un raspuns banal. Pe el chiar il interesa ce faci, ce fac copiii, de la cel mai mare pana la cel mai mic, cum te simti, cum iti merge… Cortazar se ferea de discutiile banale, nu intra in convorbiri terne, pentru el trebuia mereu sa ai pregatit un raspuns plin de detalii’, ne spune prietenul sau.

Mario ne-a povestit si despre convingerile politice ale lui don Julio, dar si despre clipele cele din urma, cand prietenii dragi si oamenii care l-au iubit l-au condus pe ultimul drum. Masina care ducea sicriul marelui scriitor era plina de flori, insa nici o coroana nu era din Cuba. (Marturisesc ca nu cunosc foarte bine interesul si pasiunea lui Cortazar pentru Cuba sau Nicaragua – mai am de studiat aici – dar am inteles ca el punea mare pret pe Cuba si, asa cum ne-a spus Mario Muchnik, faptul ca Fidel Castro sau autoritatile cubaneze nu au schitat nici un gest de omagiu la moartea marelui scriitor a fost o ‘infamie’, o mare dezamagire.)

Fotografia pe care Mario i-a facut-o lui Julio Cortazar, cea in care Julio poarta niste ochelari mari de soare, are si ea o poveste. ‘Voiam sa il fotografiez pe Julio Cortazar si el m-a vazut. Surprinzator, nu si-a scos ochelarii de soare… A inceput sa isi miste capul in asa fel incat imaginea mea sa se vada in ochelarii de soare si m-a rugat sa fac mai multe fotografii. Este un dublu portret’, isi aduce aminte Mario Muchnik.

Intalnirea din seara asta a fost speciala, deosebita. Am reusit sa vad cateva crampeie din viata celui mai indragit scriitor argentinian, franturi care sunt indeajuns pentru a-mi contura o imagine despre el. Don Julio imi ramane in minte si in suflet ca un om cald, cu suferinte, ganduri si framantari ca noi toti. Pentru mine este exemplul cel mai viu de umanitate si acum il simt atat de aproape de parca l-as fi cunoscut eu insami.

Daca nu ati citit inca povestirile lui Julio Cortazar sau romanele lui, in special Sotron, va invit cu tot dragul sa le cititi. Veti descoperi acolo o lume minunata.

Iata cateva recomandari – aici puteti citi o scurta biografie a lui Julio Cortazar si puteti vedea cateva dintre cartile sale aparute la editura Polirom: http://www.polirom.ro/catalog/autori/cortazar-julio/

Scrie un comentariu

Din categoria eu si lumea